Cele mai vechi hărți din Annam 1651 - Holylandvietnamstudies.com

Nume din Vietnam

4363 Vizualizări

Hit-uri: 603

Acest articol este despre nume ale tara Vietnam. Pentru numele persoanelor din Vietnam, vezi Nume vietnamez.

VIETNAM este o variație de Nam Việt (Sudic Việt), un nume care poate fi urmărit până la dinastia Triệu (Secolul al II-lea î.Hr., cunoscut și sub numele de Regatul Nanyue).¹ Cuvântul „Việt” a apărut ca o formă prescurtată a lui Bách Việt, un cuvânt folosit pentru a se referi la un popor care a trăit în ceea ce este acum sudul Chinei în vremuri străvechi. Cuvantul "VIETNAM„, cu silabele în ordinea modernă, apare pentru prima dată în secolul al XVI-lea într-un poem de Nguyễn Bỉnh Khiêm. "Annam„, care a apărut ca nume chinezesc în secolul al VII-lea, a fost numele comun al țării în perioada colonială. Scriitor naționalist Phan Bội Châu a reînviat numele „Vietnam” la începutul secolului al XX-lea. Când guvernele rivale comuniste și anticomuniste au fost înființate în 20, ambele au adoptat imediat aceasta ca denumire oficială a țării. În engleză, cele două silabe sunt de obicei combinate într-un singur cuvânt, „Vietnam. ” In orice caz, "Vietnam” a fost cândva uz comun și este încă folosit de Națiunile Unite și de guvernul vietnamez.

De-a lungul istoriei, au existat multe nume folosite pentru a face referire Vietnam. Pe lângă numele oficiale, există nume care sunt folosite neoficial pentru a se referi la teritoriul Vietnam. Vietnam a fost chemat Văn Lang în timpul Hùng Vương Dinastie, Âu Lạc când An Dương era rege, Nam Việt în timpul dinastiei Triệu, Vạn Xuân în timpul dinastiei Lý anterioare, Đại Cồ Việt în timpul dinastiei Đinh și dinastiei Lê timpurii. Începând cu 1054, a fost numit Vietnam Dai Viet (Mare Viet).² În timpul dinastiei Hồ, se numea Vietnam Đại Ngu.³

Originea „Vietnamului”

Termenul "Việt"(Yue) (Chinez: 越; pinyin: Yuè; cantoneză Yale: Yuht; Wade–Giles: Yüeh⁴; vietnameză: Việt), Chineza mijlocie timpurie a fost scrisă pentru prima dată folosind logograful „戉” pentru un topor (un omofon), în os oracol și inscripții din bronz ale dinastiei Shang târzii (c. 1200 î.Hr), și mai târziu ca „越”.⁴ La acea vreme se referea la un popor sau un căpetenie la nord-vest de Shang.⁵ La începutul secolului al VIII-lea î.Hr., un trib de pe Yangtze mijlociu era numit Yangyue, termen folosit mai târziu pentru popoarele aflate mai la sud.⁵ Între secolele al VII-lea și al IV-lea î.Hr. Yue /Việt s-a referit la statul Yue din bazinul inferior Yangtze și la oamenii săi.^4,5

Din secolul al III-lea î.Hr. termenul a fost folosit pentru populațiile non-chineze din sudul și sud-vestul Chinei și nordul Vietnam, cu anumite state sau grupuri numite Minyue, Ouyue, Luoyue (vietnameză: Lac Viet), etc., denumite colectiv Baiyue (Bách Việt, Chinez: 百越; pinyin: Bǎiyuè; cantoneză Yale: Baak Yuet; vietnameză: Bách Việt; „Sută de Yue / Vietnam”; ).^4,5 Termenul Baiyue /Bách Việt a apărut prima dată în carte Lüshi Chunqiu compilate în jur 239 Î.Hr.⁶

In 207 î.Hr., fostul general din dinastia Qin Zhao Tuo /Triệu Đà a fondat regatul Nanyue /Nam Việt (Chinez: 南越; „Yue de Sud/Việt”) cu capitala la Panyu (modern Guangzhou). Acest regat era „sudic” în sensul că era situat la sud de alte regate Baiyue, cum ar fi Minyue și Ouyue, situate în Fujian și Zhejiang modern. Câteva dinastii vietnameze ulterioare au urmat această nomenclatură chiar și după ce aceste popoare mai nordice au fost absorbite în China.

În "Sấm Trạng Trình"(Profețiile lui Trạng Trình), poet Nguyễn Bỉnh Khiêm (1491-1585) a inversat ordinea tradițională a silabelor și a pus numele în forma sa modernă: „Vietnam is being created” (Việt Nam khởi tổ xây nền).⁷ În acest moment, țara era împărțită între Trinh stăpânii din Hanoi și din Nguyễn domnii din Huế. Prin combinarea mai multor nume existente, Nam Việt, Annam (Sudul pacificat), Dai Viet (Mare Việt), și "Nam quốc"(națiunea sudică), Khiêm ar putea crea un nou nume care se referă la un stat unificat aspirațional. Cuvantul "Nam” nu mai implică sudul Việt, ci mai degrabă asta Vietnam este „Sudul” în contrast cu China, „Nordul”.⁸ Această explicație este implicată de Lý Thường Kiệt în poemul „Nam quốc sơn hà” (1077): „Peste munții și râurile din Sud, domnește împăratul Sudului.” Cercetător Nguyễn Phúc Giác Hải am găsit cuvântul 越南 „VIETNAM” pe 12 stele sculptate în secolele al XVI-lea și al XVII-lea, inclusiv una la Pagoda Bảo Lâm, Hải phòng (16).⁸ Nguyễn Phúc Chu (1675-1725) a folosit cuvântul într-o poezie: „Acesta este cel mai periculos munte din Vietnam"(Việt Nam hiểm ải thử sơn điên).⁹ A fost folosit ca nume oficial de către împărat Gia Long în 1804-1813.¹⁰ Împăratul Jiaqing a refuzat Gia Longcererea lui de a schimba numele țării sale în Nam Việt, și a schimbat numele în VIETNAM.¹¹ Đại Nam thực lục al lui Gia Long conține corespondența diplomatică privind denumirea.¹²

„Trung Quốc” 中國 sau „Țara de Mijloc” a fost folosit ca nume pentru Vietnam de Gia Long în 1805.¹¹ Minh Mạng a folosit numele „Trung Quốc” 中國 pentru a numi Vietnam.¹³ Împăratul vietnamez Nguyen Minh Mạng a sinizat minoritățile etnice precum cambodgienii, a revendicat moștenirea confucianismului și a dinastiei Han din China pentru Vietnam și a folosit termenul popor Han 漢人 pentru a se referi la vietnamezi.¹⁴ Minh Mạng a declarat că „Trebuie să sperăm că obiceiurile lor barbare vor fi disipate subconștient și că ei vor deveni zilnic mai infectați de obiceiurile Han [chino-vietnameze]”.¹⁵ Această politică a fost îndreptată către triburile khmer și de deal.¹⁶ Nguyen Lordul Nguyễn Phúc Chu se referise la vietnamezi ca „poporul Han” în 1712 când făcea diferența între vietnamezi și Chams.¹⁷ Îmbrăcămintea chinezească a fost forțată asupra vietnamezilor de către Nguyễn.^18,19,20,21

Utilizarea "Vietnam” a fost reînviat în vremurile moderne de către naționaliști inclusiv Phan Bội Châu, a cărui carte Việt Nam vong quốc sử (Istoria pierderii Vietnamului) a fost publicată în 1906. Chau a fondat și The Việt Nam Quang Phục Hội (Liga de Restaurare din Vietnam) în 1912. Cu toate acestea, publicul larg a continuat să folosească Annam si numele "Vietnam” a rămas practic necunoscut până la revolta Yên Bái din 1930, organizată de Việt Nam Quốc Dân Đảng (Partidul Naționalist Vietnamez).²² La începutul anilor 1940, utilizarea lui „VIETNAM” a fost răspândită. A apărut pe numele lui Hồ Chí Minhlui Việt Nam Độc Lập Đồng Minh Hội (Viet Minh), fondată în 1941 și chiar folosită de guvernatorul Indochinei Franceze în 1942.²³ Numele "Vietnam” este oficial din 1945. A fost adoptat în iunie de Bảo Đạiguvernul imperial al lui Ho din Huế și, în septembrie, de guvernul comunist rival al lui Ho din Hanoi.²⁴

Alte nume

Xích Quỷ (赤鬼) 2879–2524 î.Hr
Văn Lang (文郎 / Orang) 2524–258 î.Hr
Âu Lạc (甌雒 / Anak) 257–179 î.Hr
Nam Việt (南越) 204–111 î.Hr
Giao Chỉ (交趾 / 交阯) 111 î.Hr. – 40 d.Hr
Lĩnh Nam 40–43
Giao Chỉ 43–299
Giao Châu 299–544
Vạn Xuân (萬春) 544–602
Giao Châu 602–679
An Nam (安南) 679–757
Trấn Nam 757–766
An Nam 766–866
Tĩnh Hải (靜海) 866–967
Đại Cồ Việt (大瞿越) 968–1054
Đại Việt (大越) 1054–1400
Đại Ngu (大虞) 1400–1407
Đại Nam (大南)²⁵ 1407-1427
Đại Việt 1428–1804
Đế quốc Việt Nam (Imperiul Vietnamului) 1804–1839
Đại Nam 1839–1845
Indochina (Tonkin, An Nam, Cocinchina) 1887–1954
Việt Nam Dân chủ Cộng hòa (Republica Democrată Vietnam) 1945 - 1975
Việt Nam Cộng hòa (Republica Vietnam) 1954 - 1975
Chính phủ Cách mạng Lâm thời Cộng hòa Miền Nam Việt Nam 1954 – 1974 (Guvernul revoluționar provizoriu al Republicii Vietnam de Sud)
Cộng hòa Xã hội Chủ nghĩa Việt Nam (Republica Socialistă Vietnam) 1975 – đến nay

Nume în alte limbi

În engleză, ortografiile Vietnam, Viet-Nam și Vietnam au fost toate utilizate. Ediția din 1954 a Webster's New Collegiate Dictionary a dat atât formele nespațiate, cât și cele cu cratime; ca răspuns la o scrisoare a unui cititor, editorii au indicat că forma spațiată Vietnam a fost, de asemenea, acceptabilă, deși au afirmat că, deoarece anglofonii nu cunoșteau semnificația celor două cuvinte care alcătuiesc numele Vietnam, „nu este surprinzător” că a existat o tendință de a renunța la spațiu.²⁶ În 1966, se știa că guvernul SUA folosea toate cele trei redări, Departamentul de Stat preferând versiunea cu cratime.²⁷ Până în 1981, forma cu cratimele era considerată „datată”, potrivit scriitorului scoțian Gilbert Adair, și și-a intitulat cartea despre reprezentările țării în film folosind forma nedespărțită și nespațiată „Vietnam”.²⁸

Numele chinezesc modern pentru Vietnam (Chineză: 越南; pinyin: Yuènán) poate fi tradus ca „Dincolo de Sud”, ducând la etimologia populară că numele este o referire la locația țării dincolo de granițele cele mai sudice ale Chinei. O altă teorie explică faptul că națiunea a fost numită ca atare pentru a sublinia diviziunea celor care au rămas în China în contrast cu oamenii care trăiesc în Vietnam.²⁹

Atât japonezul, cât și coreeanul s-au referit anterior la Vietnam prin pronunțiile lor sino-xenice ale caracterelor chinezești pentru numele său, dar mai târziu au trecut la utilizarea transcripțiilor fonetice directe. În japoneză, în urma independența Vietnamului numele Annan (安南) Şi Etsunan (越南) au fost înlocuite în mare măsură de transcrierea fonetică Betonamu (Eur-lex.europa.eu eur-lex.europa.eu), scris in script katakana; cu toate acestea, forma veche este încă văzută în cuvinte compuse (de exemplu 訪越, „o vizită în Vietnam”).³⁰^{, 31} Ministerul Afacerilor Externe al Japoniei folosea uneori o ortografie alternativă Vietonamu (ヴィエトナム).³¹ În mod similar, în limba coreeană, în conformitate cu tendința de scădere a utilizării hanja, numele derivat din chino-coreeană Wollam (월남, lectura coreeană a 越南) a fost înlocuit cu Beteunam (Vietnam) în Coreea de Sud și Wennam (윁남) în Coreea de Nord.^32,³³