Îngrijorările Oamenilor furnizori - Probleme pentru MARKETING - Secțiunea 1

Hit-uri: 445

HUNG NGUYEN MANH ¹

     Unul dintre HENRI OGERschițele arată un colț al unei piețe mari, deși nu este o Piața Tết. Stâlpul pieței este înscris cu numele artistului și locul său natal: „Cartierul Gia Lộc, satul Thạch Khôii, comuna Thanh Liễu - Nguyễn Văn Đảng”. În dreapta sunt tarabe pentru pește și legume și vânzători care se ocupă cu sos de soia sau alte lucruri, iar în stânga sunt tarabe pentru carne de porc și carne de vită, faianță, faguri și făină de orez ...

    În zilele de sfârșit de an, când străzile urbane devin tot mai animate și pline de piețe, piețele cresc din ce în ce mai aglomerate. O zicală populară spune: „S-a înghesuit ca o piață Tết!”. Nu este o exagerare! Cu toate acestea, animația atmosferei Tết nu se găsește numai la adulți, ci și în rândul copiilor. Copiii de vârste diferite se succed în grupuri spre piețele Teát în zilele de sfârșit de an.

    Dacă piața de sfârșit de lună se desfășoară în mod normal în zilele de 26 și 27, atunci în acest moment va dura până în a 30-a zi, în special pentru copiii care vor merge la cumpărături pentru tablouri, petarde, alte jucării și scorțișoară (Fig.1) Această practică a făcut și atmosfera Tết din ce în ce mai interesantă.

 Au existat diferite tipuri de piață: piață deschisă, care se desfășoară zilnic și plină de cumpărători, piață specială, care se desfășoară doar la festivaluri sau la jumătatea lunii și chiar o dată pe an. Piața de flori din Hanoi, despre care se spune că a luat formă de la începutul acestui secol sau la sfârșitul sec pară și începutul Nguyễn dinastii, este, de asemenea, organizat o dată pe an. Acea piață durează săptămâni, dar devine cea mai aglomerată de dimineața devreme până seara târzie din ultima săptămână până în ajunul noului an. La vânzare se găsesc tot felul de flori și plante ornamentale și articole decorative, inclusiv pește kumquat și pește de aur. Cu toate acestea, hanoienii sunt obișnuiți să o numească piața piersicii. Piața se desfășoară în mod tradițional de-a lungul Hàng Lược stradă, fostul pat al casei Tô Lịch Râu: „Când va Râul Tô alearga uscat ? Cum poți număra florile de piersici de pe ambele părți ale pieței de flori? “

    Piața rurală se ține de șase ori pe lună în unele localități. Satele urmează un program convenit: Piața este organizată în acest sat în zilele 1 și 6, în acel sat în ziua 2 și 7, în alt sat, în ziua de 3^rd și a 8-a zile, și în alta în zilele a 4-a și a 9-a și așa mai departe.

    Dacă o piață este de obicei organizată în a 1-a și a 6-a zi, atunci prima zi se deschide pentru tet sezonul va fi în a 26-a zi a celei de-a 12-a luni. Dacă o piață este organizată în zilele a 4-a, a 9-a sau a 5-a și a 10-a, aceasta tet sesiunea va cădea în ultima zi a anului lunar, adică a 30-a zi sau a 29-a zi (într-o lună de 29 de zile) a douăsprezecea lună.

    De la Piața Tết, deținătorii de magazine doresc să-și vândă toate bunurile clienților. Cu toate acestea, piața Tết nu este doar un loc pentru tranzacționare sau schimb de mărfuri și barter, ci și pentru contacte și schimb de informații, în special în regiunile muntoase.

    Zile de piață au fost zile pentru activități economice, culturale și festive ... pentru o schimbare de atmosferă când se uită temporar greutățile din orez și din milpa. Piețele din regiunile joase nu au fost într-adevăr întâlnirea pentru fete și băieți, așa cum a fost cazul piețelor de pe munte, unde sunt văzute costume tradiționale, umbrele și dansuri populare ale minorităților etnice, cum ar fi Thái și Mèo. Cu toate acestea, o atingere a acestui lucru poate fi detectată printr-un cântec popular:

În timpul zilei de piață Yên Quang la jumătatea lunii.

Ca iubitor de flori, voi aștepta să cumpăr flori doar de la ea„...

    Piețele satelor pe vremuri erau adesea ținute în jurul bălților sau lacurilor la capetele cătunului sau la poarta satului sau pe un teren larg deschis. Uneori, erau aranjate sub rânduri de copaci cu umbră mare sau la un stadiu de aterizare a bărcii. Poate de aceea s-a numit „Chợ búa"(chợ: market and búa: stadiu de aterizare pentru bărci, în limba vietnameză antică).¹

    În orice caz, piețele rămân locurile pentru vânzare și cumpărare, Henri Oger ne oferă o imagine a unui țăran în vârstă care merge la cumpărături (Fig.2). Ar trebui să se acorde atenție nu umbrelei pe care o ține sub axilă, ci mâinilor care poartă acum o mulțime de lucruri ... Și lângă el era un cuplu de țărani care a cumpărat doar câteva lucruri mici (Fig.2).

    Printre persoanele care merg pe piață în zilele de Tết, există cei care fac doar o plimbare pentru a se bucura de scenele fericite sau pentru a purta comentarii și conversații inactive, dar majoritatea celorlalți trebuie să se îngrijoreze de cumpărături. În funcție de fiecare familie, de situația financiară și de stratul social, precum și de vârstă sau sex, cumpărăturile pot varia.

    Bătrânele, pe lângă vizitarea pieței și sunetul prețurilor ar cumpăra betel (Fig.3), nuci areca, bastoane de joss, flori, prăjituri și lucruri joss. În ceea ce privește bătrânii, primul lucru de care au grijă este manierele lor impunătoare atunci când sunt îmbrăcați în tunica lor, pantalonii albi albaștri cu cute drepte, turbanele lor și când poartă o pereche de Gia Dinh pantofi la care vom avea ocazia să ne uităm mai târziu. Nu cum ar fi bătrânele, bătrânii își fac griji pentru o nouă pereche de suluri distich, o sticlă dulce și parfumată de alcool lipicios de orez, un pachet de ceai aromatizat cu lotus și o pereche de cani de zahăr cu blaturi pentru a fi folosite ca „ bățul strămoșului ”și să fie afișat pe altar.

    În ceea ce privește fetele tinere, în timp ce vizitau liniștit magazinele de articole mici, ar cumpăra o oglindă, un pieptene, o batistă sau o bucată de mătase pentru a fi folosite ca curea și, mai ales, un șarpe de argint ca un lanț. Ei nu ar uita să cumpere câteva frunze de coriandru și unele „hương bài"(un fel de tămâie) rădăcini pentru a face o baie de sfârșit de an. În ceea ce privește copiii, cele mai zgomotoase elemente - sunt exact ca un roi de albine care își părăsesc stupul.

    Însoțindu-și bunicii sau părinții, vorbesc, râd, cerând un lucru sau altul, mai ales dulciuri și prăjituri sau jucării. Când li s-a dat un animal de jucărie colorat din pastă de orez cu o trestie care scoate un sunet plăcut și fericit de bugar, ei s-ar juca cu el o clipă, apoi la un anumit moment l-ar înghiți pur și simplu. Uneori, se străduiesc să ceară niște articole din porțelan ca o oală, aragaz, broască țestoasă sau simplet ...

    De asemenea, ei pot cere poze, petarde sau crenguțe de scorțișoară așa cum am menționat anterior. Intercalate cu mulțimea sunt hainele liniștite, bine ascunse și modeste maro ale bonzurilor. Modestia hainelor maro pare a ajunge la timiditate. Cu aceste bonzuri, lucrurile de care au nevoie sunt hârtii joss, bastoane joss, con trunchiat zahăr de orez lipicios, orez lipicios, arahide, susan, legume, ulei, sare ...

    În plus, există încă o clasă de bărbați, atât bătrâni, cât și tineri, cu maniere serioase și îmbrăcați în tunici și pantaloni solemni, care frecventează doar magazinele care vând articole rezervate studenților sau cărturarilor confucieni și cumpără doar lucruri precum niște tampoane bune de hârtie de țesut , niște hârtie cu litere înflorate, niște hârtie ... împreună cu câteva pensule și câteva bețe de cerneală indiană.

    Cu toate acestea, mărfurile afișate și vândute cu această ocazie pentru a răspunde cerințelor persoanelor care sărbătoresc sărbătoarea nu se limitează la cele menționate mai sus, întrucât mai există tot felul de produse alimentare. Începând cu maranta verde frunze afișate peste tot de-a lungul drumului. În continuare, vin tot felul de orez, de la orez glutinos de dimensiuni mari, orez glutinos de dimensiuni mici, la toate tipurile de orez obișnuit, cum ar fi orezul de zece luni, „du huong” sezonier (varietate de orez incensat) ... dar oamenii sunt de obicei atenți la orezul glutinos de dimensiuni mari, cu floarea sa galbenă și la bobul său de orez gras, în ceea ce privește orezul glutinos de dimensiuni mici, nu mulți oameni se gândesc să-l cumpere.

… Continuă în secțiunea 2…

NOTĂ:
¹ Profesor asociat HUNG NGUYEN MANH, doctor în filozofie în istorie.
² Conform TRẦN QUỐC VƯỢNG - LÊ VĂN HÀO - DƯƠNG TẤT TỐ - Istorici vietnamezi - (Practici tradiționale de primăvară și vietnameze) - Hanoi, Editura Cultură, 1976, pp. 95-98.

BAN TU THU
01 / 2020

NOTĂ:
◊ Sursa: Anul Nou Lunar vietnamez - Festivalul Major - Asso. Prof. HUNG NGUYEN MANH, doctor în filozofie în istorie.
◊ Textul îndrăzneț și imaginile sepia au fost setate de Ban Tu Thu - thanhdiavietnamhoc.com

VEZI SI:
◊  De la Schițe la începutul secolului XX până la ritualuri și festivaluri tradiționale.
◊  Semnificația termenului „Tết”
◊  Festivalul lunar de Anul Nou
◊  Preocupări ale OAMENILOR PROVIDENTI - Preocupări pentru BUCĂTĂRIE și PRĂJITURI - Secțiunea 2
◊  Anul Nou Lunar Vietnam - vi-VersiGoo
◊ etc.