RACH GIA - Cochinchina
Hit-uri: 615
MARCEL BERNANOISE1
Provincia din Rachgia [Rạch Giá], 235.000 de locuitori. Șeful orașului Rachgia [Rạch Giá] sau satul din Vinh decât Van [Vĩnh Thanh Vân]: 10.000 de locuitori, 3 delegații: Multă vreme [Mỹ lungă], Giong Rieng [Giòng Riềng], Du-te Quao [Gò Quao]. 10 cantone.
I. Geografie fizică
SITUAȚIA ȘI ASPECTUL
Provincia din Rachgia [Rạch Giá], la extremul vest de Cochin-China, se extinde până la Golful Siam, între provinciile din Baclieu [Bạc Liêu] în sud, din Soctrang [Sóc Trăng] și Cantho [Cần Thơ] și Longxuyen [Xuyên lung] în est, spre Chaudoc [Châu Đốc] și Hatien [Hà Tien] în nord. Aceasta este una dintre cele mai mari regiuni din Cochin-China, precum și una dintre cele mai bogate, dar încă nu a atins dezvoltarea deplină, întrucât a fost plasată recent doar în cultivare. În urmă cu aproximativ 15 ani, pădurile sale dense erau casele turmelor de elefanți, dar acestea trebuiau distruse treptat pentru a permite cultivarea pământului.
Plată ca întreaga imensă câmpie din Cochin-China, există totuși, în nord-vest, un teren în ascensiune, care atinge uneori o înălțime de 200 de metri. Provincia este intersectată cu canale, pârâu și căi navigabile care leagă cele două râuri mici: Cântec Cai Long [Sông Cái Lồng] și Cai Cai Be [Sông Cái Bè] cu Bassac [Bassac]. Până în 1920, căile navigabile au fost mijlocul exclusiv de comunicare. Drumuri: Din 1920, deschiderea Rachgia [Rạch Giá] - Cantho Ruta [Cần Thơ] adusă Rachgia [Rạch Giá] este mult mai aproape de restul Cochin-Chinei și poate fi accesat zilnic cu urechea motorie din Saigon [Sài Gòn] în șapte ore. Pentru a ajunge la acest post îndepărtat și cu totul aparte, a fost nevoie de 24 de ore cu apă. A fost nevoie de cinci ani de muncă considerabilă pentru a face acest drum și a solicitat eforturi extraordinare, de exemplu podul mortarului aruncat peste Cai Lon [Cái Lớn], care nu are mai puțin de 300 de metri lățime și are o măturare superbă.
II. Geografie administrativă
Orașul-șef: începerea lucrărilor în 1914, Rachgia [Rạch Giá], orașul principal, a fost repede restaurat, păstrat și înfrumusețat de administratorul activ M. Chassaing. Casele europene sunt aproape toate noi, au fost construite debarcazuri solid, iar o biserică fină a fost ridicată în 1922. Spitalul, școlile, hotelul au un aspect foarte vesel, chiar dacă nu se ridică la bogăția țării.
Portul din Rachgia [Rạch Giá] se deschide spre o golfă mare, care este destul de adăpostită, dar care se sufocă rapid cu noroi. Juncii care navighează pe marea liberă din Hong Kong [Hồng Kông] la Singapore a pus la Rachgia [Rạch Giá] și desfășurați un comerț foarte important cu orez, pește sărat, nuoc-man [nước mắm] și așa mai departe.
LOCUITORI
Majoritatea populației este Annamit, dar există o mare parte din chinezi și cambodgieni care au locuit țara cu mult înainte de Annamiți. De aceea, pagodele chinezesti sunt de o frumusete atat de mare. Pagodele cambodgiene sunt, de asemenea, foarte bogate, dar mai puțin păstrate. Annamiții au ridicat mai multe temple bhuddiste, dar au un stil prea modern.
Periferia orașului Rachgia [Rạch Giá] nu oferă nimic remarcabil, dar satele cresc rapid odată cu creșterea prosperității țării. Centrul lui Long My depășește în importanță toți vecinii. Situat la traversarea unor căi navigabile importante, centrul s-a dezvoltat considerabil, așa cum este evident prin clădirile sale excelente, piața sa mare, drumurile, podurile și diferitele lucrări întreprinse în această regiune.
III. Geografie economică
După cum am menționat deja, agricultura este industria economică de bază a provinciei. Progresul din ultimii ani a fost remarcabil, iar valoarea crescândă a întregii provincii în viitorul apropiat pare asigurată. Distribuția produselor solului introduce o activitate comercială notabilă, în principal în exporturile către Singapore.
BAN TU THƯ
1 / 2020
NOTĂ:
1: Marcel Georges Bernanoise (1884-1952) - Pictor, s-a născut în Valenciennes - regiunea cea mai nordică a Franței. Rezumatul vieții și carierei:
+ 1905-1920: Lucrând în Indochina și responsabil cu misiunea la guvernatorul Indochina;
+ 1910: profesor la Școala din Extremul Orient din Franța;
+ 1913: Studierea artelor autohtone și publicarea mai multor articole academice;
+ 1920: S-a întors în Franța și a organizat expoziții de artă la Nancy (1928), Paris (1929) - picturi peisagistice despre Lorena, Pirinei, Paris, Midi, Villefranche-sur-mer, Saint-Tropez, Ytalia, precum și câteva suveniruri din Orientul Îndepărtat;
+ 1922: Publicarea cărților despre artele decorative în Tonkin, Indochina;
+ 1925: A câștigat un mare premiu la Expoziția Colonială din Marsilia și a colaborat cu arhitectul Pavillon de l'Indochine pentru a crea un set de obiecte interioare;
+ 1952: moare la vârsta 68 și lasă un număr mare de tablouri și fotografii;
+ 2017: Atelierul său de pictură a fost lansat cu succes de urmașii săi.
REFERINȚE:
◊ Rezervați „LA COCHINCHINE”- Marcel Bernanoise - Hong Duc [Hong Duc] Editori, Hanoi, 2018.
◊ wikipedia.org
◊ Cuvintele vietnameze îndrăznețe și italicizate sunt incluse în ghilimele - setate de Ban Tu Thu.
VEZI MAI MULT:
◊ CHOLON - La Cochinchine - Partea 1
◊ CHOLON - La Cochinchine - Partea 2
◊ SAIGON - La Cochinchine
◊ GIA DINH - La Cochinchine
◊ BIEN HOA - La Cochinchine
◊ THU DAU MOT - La Cochinchine
◊ MY THO - La Cochinchine
◊ TAN AN - La Cochinchine
◊ COCHINCHINA