O istorie a revistei de primăvară în COCHINCHINA – Partea 1

Hit-uri: 240

     NO mulțime de știri veterani din anii 30 și 40 au crezut cu siguranță că însuși domnul DIỆP VĂN KỶ a fost primul care a luat inițiativa publicării primei reviste de primăvară, ca urmare a aderării sale la cercul Presei – și anume „Đông Pháp” thời báo (Revista de timp Indochinei franceză) al consilierului orășenesc NGUYỄN KIM ĐÍNH în 1927.

     Adeși revista a fost deținută de NGUYỄN KIM ĐÍNH – Editorul ei era TRẦN HUY LIỆU – The Timpul Đông Pháp (Fig.1) a fost revista unică care s-a strâns de mișcarea naționalistă – care a devenit extrem de agitată în acel moment – ​​așa că a asigurat atenția maselor care au salutat-o ​​și au citit-o. Din acest motiv, chiar spre sfârșitul anului 1927, revista Springtime time, cu un număr modest de pagini și o dimensiune normală, își făcuse apariția, tipărită în culorile roșu și negru, și se epuizase imediat.

     Hcum a fost conținutul să fie primit atât de călduros de către cititori? Sa fi fost din cauza apariției unor nume mari ale politicienilor precum PHAN CHÂU TRINH, PHAN BỘI CHÂU sau BÙI QUANG CHIÊU? Adevărul se dovedește dimpotrivă – a fost din cauza „excentricMatei 22:21 poet NGUYỄN KHẮC HIẾU cu poezia sa „Bucură-te de primăvarăMatei 22:21 (Chơi Xuân). Citind poezia „Chơi Xuân” scris în stilul simplu al anilor ’30 și ’40, am putea crede la început, că ne relata plăcerea și inspirația unui bețiv la golirea paharului de vin dintr-o înghițitură, dar contrar credinței noastre, el era de fapt realizarea, o rezumare preliminară a tuturor modurilor diferite de a te bucura de primăvară în toate perioadele istorice, de la China până la țara noastră. Toate acestea cu simțuri umaniste, politice și militare…, menite să trezească patriotismul.

     AÎn acea perioadă de timp, deși deja eliberat de legăturile dintre literaturile vietnameze transcrise chineze și chineze, acest poet care aspira să ducă un mod de viață francez și să învețe să vorbească limba franceză, încă nu a putut rupe cu „construcții paralele” a venit apariția lui Thần Chung (Clopot miraculos) emisiune de primăvară în 1929 – Este regretabil că Thần Chung a fost de scurtă durată; și-a făcut apariția pe 7 ianuarie 1929 și a murit foarte tânăr pe 25 martie 1930.

   The Thần Chung cotidianul avea o pereche de disticuri foarte apreciate de cititorii săi la acea vreme:

  Clopotelul de dimineață răsună transmițând compatrioților noștri cele mai bune urări pentru cele trei zile fericite Tết. Fiind prea anxioși și plini de dragoste pentru vechea noastră țară, sperăm că vom avea multe oportunități bune în aceste zile de primăvară. "

    A caz similar a fost cel al lui TRẦN THIỆN QUÝ – când era responsabil de Neutru (Imparţial) zilnic, a fost foarte apreciat de cititori, dar când s-a alăturat Công Luận, a pierdut încetul cu încetul acea apreciere.

 

 

     TNumărul de primăvară – publicat în acea primăvară – deși elaborat și înviorat – trebuia totuși să împărtășească soarta națiunii în fiecare perioadă istorică diferită. Prima a fost perioada crizei economice – iar în numărul de primăvară publicat la 14 februarie 1931, autorul NGUYỄN VĂN BA, editorul, se plânsese de mizeria oamenilor din Cochin China în articolul său intitulat: „Tết din ultimul an și Tết din acest an”. Să recitim un paragraf, plin de pesimism, în articolul lui pentru a-l putea compara cu un paragraf iubitor de viață Tản Đà NGUYỄN KHẮC HIẾU scrisese în articolul său intitulat: „Bucură-te de primăvară", menționat mai sus.

   "... În timp ce ne-am bucurat de ultima dată Tet, eram cu toții siguri că ne vom putea bucura de timpul Tết din acest an, dar chiar nu ne așteptam să fie așa. Anul trecut nu am avut un timp Tết ca anul acesta Tết time și, să spun adevărul, nu am avut niciodată un timp Tết similar în istoria Chinei Cochin.".

             Cât de trist este timpul acesta anul acesta?  
            Cât de trist este acest timp Tân Vi Tết?

     Iîn anii 30, nu existau multe ziare scrise în „quốc ngữMatei 22:21 (limba nationala latinizata), chiar dacă publicul literar făcuse cunoștință cu cuvintele latinizate. Printre acele ziare rare, cel Thần Chung zilnic a fost cel mai remarcabil.

     Adintre grupul de ziarişti care scriu ziare şi reviste de primăvară, cel Công Luận (opinie publică) cotidianul avea un principiu călăuzitor remarcabil: acela de a avea un grup separat de redactori pentru fiecare număr de primăvară – de exemplu numărul special de primăvară din anul 1931 a fost scris de editorii NGUYỄN VĂN BA și PHÚ ĐỨC. Cu următoarele numere speciale de primăvară a venit rândul lui VÕ KHẮC THIỆU, DIỆP VĂN KỶ, apoi TRẦN THIỆN QUÝ.

     Adeși apreciat de cititori în timp ce erau încă cu Thần Chung zilnic - grupul Kỷ, prestigiul lui Ba fuseseră diminuate când au plecat la muncă pentru Công Luận zilnic.

    "... Nu vă gândiți la zile îndepărtate, de la ultimul an Tân Vi (1871) până în prezent, după ce s-au aflat sub protectoratul francez, toată lumea din Cochin China trăise fericiți și, de fiecare dată când venea Tết, oamenii beau pentru a saluta bucuroși. primăvara până în ultimul an (1930), când atmosfera și scenele nu erau la fel de fericite și pline de viață ca în trecut, dar încă se putea vedea de la șaptezeci la optzeci la sută din atmosfera Tết.

    Oricine născut pe acest pământ ar recunoaște acest lucru. Totuși, totul este schimbat în această perioadă Tân Vi Tết, se poate spune că anul trecut am avut de zece activități, în timp ce anul acesta nu avem nici măcar una. Anul trecut, un magazin de mătase de pe strada Catinat putea vinde în fiecare zi patru-cinci sute de piaștri de mătase, anul acesta, nu putea vinde decât treizeci sau patruzeci de piaștri pe zi. Toată lumea se plânge de întâlnirea cu o pierdere... "

     "... Un alt motiv pentru această situație îl constituie necazurile care au apărut încă din ultimul an. "

     Bdar ar trebui să știm că nu toate ziarele și revistele de primăvară căzuseră într-un „obosit și îndurerat” situația, întrucât unii dintre ei, cu opiniile lor de anvergură, prevestiseră un viitor frumos. Să recitim o pagină din Trung Lập (impartial) problemă de primăvară scris de TRẦN THIỆN QUÝ și publicat la 21 ianuarie 1933. El împrumutase o vorbă franceză pentru a spune despre schimbările prosperității și declinului, șanselor și nenorocirilor – ca o filozofie veșnică.

 

   "... Francezii au o vorbă care spune: „Este un vânt rău care nu suflă bine pe nimeni”. Aici, binele este destul de lent să vină, dar toată lumea recunoaște că există cu adevărat.   

   „Dacă nu cum se face că poporul nostru anamezi știe acum să fabrice săpun, să țese ciorapi, să facă pantofi de lemn și să facă pantofi de piele; atâtea meșteșuguri care înainte erau rezervate chinezilor. Și dacă nu, cum de oamenii noștri anamezi știu acum să deschidă restaurante, cafenele și să vândă supă chinezească și tăiței chinezești. " 

    A câțiva ani mai târziu, cel Anunturi i s-au acordat o mulțime de „libertate” așa că a devenit destul de dezvoltat mai ales în anii 1938-1939. Cu toate acestea, când a izbucnit războiul, multe ziare fuseseră suspendate, iar mulți ziari arestați și închiși. The Anunturi a căzut într-o situație dramatică. La acea vreme, oamenii puteau vedea doar anumite ziare precum Điện Tín (Daily Telegraph), Sài Gòn (Saigon), Truyền Tin (Comunicare) și Dân Báo (ziarul popular).

     Wîn ceea ce privește Dân Báo (Ziarul Poporului) - gazetar BÙI THẾ MỸ publicase 3 consecutiv probleme de primăvară: în 1940-1941-1942. Pe lângă acestea, revistele lui ĐẶNG NGỌC ÁNH și MAI VĂN NINH au publicat 3 numere în anii consecutivi 1943-1944 și 1945.

    If cei cu spirit slab”ton” a fost scos la iveală într-o perioadă de criză economică, apoi, când a venit perioada de război, același ton încă mai servea masele cu psihologia lor resentină. Să recitim un articol publicat pe Điện Tín în 1945.

  "... Numai oamenii care se adăpostiseră sub un șanț puteau ști cât de adânc era pământul; și numai cei care plecaseră la mare puteau ști cât de imensă era marea. În ultimii 6 ani, țara noastră a fost asemănătoare cu o navă care iese pe mare, în timp ce în interior există încă un mic șanț de adăpost.. "

   PImperfecțiunea oamenilor constă în a crede că alți oameni sunt mai binecuvântați decât ei înșiși, în timp ce de fapt, în fiecare zi, primesc mult mai multe binecuvântări decât semenii lor. Oricât de mică ar fi binecuvântarea, ar trebui să ne simțim fericiți să o avem, deoarece ea este creată de noi înșine, așa cum adăpostul, deși îngust, încă suportă presiunea vântului, precum și fragmentele ascuțite de bombe.

   TAceasta a fost situația din CochinChina despre care HỒ BIỂU CHÁNH este unul dintre martorii istorici.

    Lcu privirea spre Hanoi – leagănul întregii națiuni – ziarii aveau, prin reviste precum Tri Tân (Cunoașterea noului), Thanh Nghị (opinie publică), Trung Bắc Chủ nhật (duminica centrală și nordică) a lăsat în urmă spre profitul nostru o comoară abundentă de documente, folosită pentru Anunturi și Cercuri literare. Sincer vorbind problemele de primăvară ale Trung Bắc Chủ nhật, Phong Hóa și Ngày Nu cucerise mintea cititorilor chinezi Cochin.

… a fost actualizat …