JOCURILE COPIILOR din VIETNAM - Proces-verbal al ședinței din 22 februarie 1943

Hit-uri: 364

    Preşedinţie: Domnul. GEORGE CŒDÈS, (Fig. 1) Președinte – Institutul Indochinez pentru Studiul Omului s-a întâlnit la februarie 22, 1943, ora 17:45, la Institutul de anatomie.

    Suntem prezenti :

  Messrs. G. Cœdès, P. Huard, P. Guille-Minet, ỗ Xuân HợP, Riou, Nguyễn VĂN Tố, Nguyễn Xuân Nguyên, Nguyễn VĂN Huyên, E. Membri, doamna Castagnol, Messrs. L. Bezacier, E. BOIS, TRẦN VĂN GIÁP, NGUYỄN THIỆU LÂU, J. MANUKUS, NGÔ QUÝ SƠN, VŨ ĐÌNH TỤNG și VŨ THANH.

   domnule NGÔ QUÝ SƠN (Fig. 2) prezintă la Institutul o lucrare intitulată „Activitati a Acomunitatea de copii nnameze din Tonkin", jocurile sale, cântecele sale etc.

   Această expunere este subliniată de o notă a domnului P. LÉVY (Fig. 3), arătând importanța pe care trebuie să o acordăm studiilor comunităților de copii.

    După citirea acestor două lucrări, domnul NGUYỄN VĂN TỐ a revenit la versurile, cântate de copii vietnamezi când joacă jocurile de-a v-ați ascunselea și au oferit o interpretare care datează din urmă cântecul menționat regelui HÀM NGHI (1885), crezând că a descris Zborul lui Hàm Nghi în deplângerea mizeriilor acelei epoci.

    Domnul NGUYỄN VĂN HUYÊN (Fig. 4) propune o altă versiune; potrivit lui, acel cântec ar data din trecut Epoca lui Lê.

    Domnul VŨ THANH subliniază că acest cântec poate foarte bine să fie mult mai vechi și ar putea, a spus el, să exprime plângerea Orienta atunci când intrați în contact cu Vest, și fusese readaptat de două ori în oportunități precise.

    Anumite pasaje din lucrările domnului SƠN și LÉVY dau naștere la alte observații.

    domnului P. GUILLEMINET (Fig. 5) atrage atenția asupra următorului pasaj din nota domnului P. LÉVY: „Fără importanță din punct de vedere sexual, religios, social, copiii își pot permite ridicolul cel mai mult pe care copiilor le este permis să-l păstreze în jocuri urme de formule, mai mult or  mai puțin deformat... Peste tot copiii pur și simplu nu pot, într-adevăr, să se angajeze mai multe sacrilegii”.

    Domnul P. GUILLEMINET notează:

1/. Că copiii anamezi se înfățișează prin jocul lor, exact așa cum fac și acum Bahnarul, folosind un sicriu mic și procedând la o înmormântare simulată. (Fig. 6)

2/. Asta, cu Bahnar, copiii (precum și bătrânii) li se încredinţează uneori sarcina cea condusă de adulţi.

    El subliniază, de asemenea, importanța pe care ruperea unui băț, un act solemn, pare să o aibă în toate țările. Domnul P. LÉVY menționează Laos; spargerea bețelor de lemn este, de asemenea, în Regiunea Bahnar, (Fig. 6) semnul unui târg, precum și materializarea unui blestem rostit de către Gom vrăjitori malefici (de origine laotiana de altfel).

    In Provence, în cursul unei discuții, unul dintre antagoniști își punea o tragă pe umăr și-și provoca adversarul: „Îndrăznești să o iei, paiul?”. La un moment dat, sentința în sine este suficientă și constituie o provocare formală.

    Profesorul P. HUARD (Fig. 7) subliniază același fapt la Lorent unde copiii pun un pai pe umeri, provocându-l pe cel pe care vor să-l sperie spunându-i: "Sunteți ești capabil să te lupți cu mine?”.

    În încheiere, Președintele atrage atenția Institut asupra numeroaselor comparații de la grup la grup, realizate de studiile societăților de copii, și asupra relațiilor de la grup la grup astfel de societăți permit să se dezvăluie.

    În timp ce anumite jocuri trec de la o populație la alta cu cazul jocului anamez „đáo lỗ – strângere de găuri” (Fig. 7) denumirile lor originale (cum ar fi cel care a trecut din Vietnam în Cambodgia sub numele său original), alte jocuri identice există, dimpotrivă, în diverse locuri sub diferite denumiri.

    În același mod, și Jocul dragonului (Fig. 9) citat de domnul SƠN există în Cambogia sub forma unei găini care își apăra puii de vulturul pescar. În Siam (Tailanda), acest joc este si mai complicat: este vorba de tata-sarpe, si incercarea de a prinde ultimul din dosar, dupa ce ai pus intrebari diverse, cu totul diferite de cele pe care le pune in Annam (Vietnam).

    Președintele atrage, de asemenea, atenția asupra faptului că ceva care este doar un joc într-o anumită țară poate deveni un rit în alte țări: jocul leagănelor este unul sacru în India și, în Tay tara.

    În cele din urmă, a atras atenția publicului asupra unui tratat despre jocul de luptă cu zmeul de hârtie, (Fig. 10) scris in siamez limbă, și cu totul delicat la jocurile de zmeu de hârtie, printre care subliniază următoarele.

    Zmeul de hârtie (Fig. 11) prezentat de domnul SƠN este un zmeu mascul care are vârf. Jucătorul care ține snurul acestui zmeu de hârtie se străduiește să îl folosească pentru a strânge într-un zmeu rotunjit, numit zmeu feminin. Dar, cordonul zmeului feminin este lipici și acoperit cu sticlă șlefuită, având ca scop uzura cordonului zmeului masculin de fiecare dată când cele două corzi se freacă unul de celălalt. Victoria îi aparține zmeului masculin dacă ar putea sta în zmeul feminin și zmeului feminin dacă ar putea rupe cordonul zmeului masculin.

    Spre sfârșitul ședinței, Președintele precizează că va fi publicată lucrarea domnului NGÔ QUÝ SƠN, prezentată de domnul P. LÉVY, la care se adaugă notele domnului NGUYỄN VĂN TỐ și NGUYỄN VĂN HUYÊN. in extenso asupra Buletin.  (Fig.12-15)

    Sesiunea este desființată la ora 19:15 ./.

NOTE:
◊ … se actualizează…

BAN TU THU
06 / 2020